Simion Liftnicul de Petru Cimpoieșu

Titlu: Simion lifticul

Autor: Petru Cimpoieșu

Editura: Polirom

Număr de pagini: 294

În roman sunt scene cu care putem spune că fiecare dintre noi s-a identificat, căci societatea română actuală a reprezentat „cobaiul” tranziţiei din perioada postdecembristă, pentru scriitor trecerea de la comunism la capitalism fiind marcată de o serie de modificări ale omului obişnuit.

   Simion, cizmarul de la parter, decide într-o zi să se blocheze în lift, ce devine spaţiu al meditaţiei, al abstragerii, claustrării din tot ceea ce presupune grija cotidianului prin rugăciune; liftul oferindu-i un spaţiu de dispersare de societatea înconjurătoare. Mi se pare interesant că în primele zile în care Simion se blochează în lift nimeni nu pare a sesiza lipsa acestuia, fiecare manifestându-şi grija exclusivă faţă de problemele lor; ei observă lipsa funcţionării liftului însă absorbiţi de grijile personale, aflaţi sub influienţa subconştientă a propriei persoane revin la problemele lor. Domnul Elefterie este mult prea ocupat de loterie şi de un potenţial câştig (iminent în viziunea sa personală) pentru a sesiza absenţa unui membru al comunităţii sale, doamna Pelaghia este absorbită de idila cu „domnul al cărui nume îl trecep sub tăcere” dar în paralel este ocupată cu pioşenia, ce nu o împiedică ca pe parcursul zilei să-şi înşele soţul pentru ca noaptea să utilizeze credinţa ca modalitate de împăcare cu sinele, de conciliere a situaţiei în care se află. Putem afirma că viaţa religioasă ocupă un rol însemnat în roman, scriitorul reflectând asupra falsităţii credinţei locuitorilor şi mascaradei aferente. Cimpoieşu prin acest roman despre problemele existenţiale şi zbuciumările sufleteşti ale persoanelor aflate într-o Românie de tranziţie, ce surprinde convulsiile, instabilitatea primilor ani postdecembrişti ce par a se răsfrânge asupra caracterului uman. Finalul cărţii este unul deschis, pentru că romanul ţese şi păstrează până la final o ambiguitate cât priveşte natura timpului spre care se deschide: un timp de final al exodului sau un timp ce precede Apocalipsei, pentru care au devenit imposibile.

  De fapt, ceea ce încearcă a prezenta romanul este tocmai această neînţelegere a trăirii religioase de către români ce trădează superficialitatea acestora, mersul la biserică în perioada postcomunistă reprezentând o consecinţă a nevoii unui nou Ceaşescu, înlocuit de Dumnezeu, de la care se aşteaptă în mod pasiv rezolvarea problemelor cotidiene; romanul surpizând România actuală în care oamenii trăiesc într-o confuzie perpetură a valorilor morale, ei aşteptând un iluzoriu salvator,, fiind aflaţi sub influienţa subconştientă a propriei persoane. Este interesant de urmărit de la ce porneşt acţiunea romanului, acesta debutând cu o întrebare adresată doamnei Pelaghia dacă este posibilă sfinţenia de la bloc, răspunsul fiind negativ, Simion unica excepţie, părăsind spaţiul blocului, al profanului a cărui trăsătură definitorie o constituie păcatul; mel mai răspândit dintre acestea fiind reprezentat de falsa imagine pozitivă asupra sinelui nostru, toţi observând defectele celor din jur dar nu şi pe cele personale, acest păcat fiind un edificiu căruia se dedică treptat fiecare personaj al cărţii.