Misterul criptei vrăjite de Eduardo Mendoza

 Titlu: Misterul criptei vrăjite

Autor: Eduardo Mendoza

Editura: Humanitas

Număr de pagini: 204

Anul apariției: 2006

Povestea începe simplu: la un ospiciu, comisarul Flores şi o maică stareţă de la o şcoală de fete stau în biroul doctorului Sugranes. În timpul întâlnirii , protagonistul este înştiinţat de dispariţia misterioasă a unei fete din şcoala măicuţelor care a avut loc în urmă cu 6 ani. Reapariţia fetei i-a mirat  pe toţi mai ales din pricina faptului că tânăra nu avea nicio idee despre ce se întâmplase. De asemenea, în urmă cu câteva zile o altă fată a dispărut în mod la fel de misterios ca şi prima. Capitanul i-a promis protagonistului că îi va da drumul definitiv din ospiciu dacă va reuşi să rezolve misterul aparent imposibil. Acesta acceptă şi porneşte în căutarea fetei dispărute. Pentru aceasta, caracterul central creează o punte de trecere între trecut şi prezent, ceea ce reprezintă cheia de elucidare a dispariţiei.

Romanul scris de Eduardo Mendoza constituie o parodie poliţistă bine structurată având ca centru de interes modul de gândire al unui om eliberat dintr-un ospiciu, acesta reuşind să se adapteze la condiţiile de viaţă pe care le impune noul loc de trai. Romanul accentuează laturile psihicului uman într-o manieră delicată, aproape subtilă, protagonistul al cărui nume nu este dezvăluit pe parcurs păstrându-şi aceleaşi vechi atitudini care îl ajută în rezolvarea marelui mister, în ciuda faptului că ele reprezintă o suită de deprinderi considerate inacceptabile în societatea modernă. Dispariţia fetei reprezintă doar o modalitate de a masca urmărirea evoluţiei unei minţi umane aparent evoluate şi de a identifica un tipar al acesteia. Se observă astfel complexitatea modului de gândire, care din prisma altor personaje este mult prea elaborat, entitatea guvernantă având o metodă de abordare destul de greu de urmărit pe parcursul romanului. Restul personajelor sunt doar uşor schiţate, modul de gândire fiind pus uşor în antiteză cu cel al protagonistului, acest fapt fiind evidenţiat şi de reuşita acestuia în ceea ce priveşte elucidarea misterului acestei dispariţii.

 Recomand acest roman tuturor celor interesaţi de parodii poliţiste cât şi de partea psihologică a unei cărţi, luând în considerare şi celălalt roman tradus al acestuia, care urmează acelaşi tipar şi având acelaşi personaj central: „Labirintul măslinelor”.