Misterul criptei vrăjite de Eduardo Mendoza

 Titlu: Misterul criptei vrăjite
Autor: Eduardo Mendoza
Editura: Humanitas
Număr de pagini: 204

Anul apariției: 2006
Povestea începe simplu: la un ospiciu, comisarul Flores şi o maică stareţă de la o şcoală de fete stau în biroul doctorului Sugranes. În timpul întâlnirii , protagonistul este înştiinţat de dispariţia misterioasă a unei fete din şcoala măicuţelor care a avut loc în urmă cu 6 ani. Reapariţia fetei i-a mirat  pe toţi mai ales din pricina faptului că tânăra nu avea nicio idee despre ce se întâmplase. De asemenea, în urmă cu câteva zile o altă fată a dispărut în mod la fel de misterios ca şi prima. Capitanul i-a promis protagonistului că îi va da drumul definitiv din ospiciu dacă va reuşi să rezolve misterul aparent imposibil. Acesta acceptă şi porneşte în căutarea fetei dispărute. Pentru aceasta, caracterul central creează o punte de trecere între trecut şi prezent, ceea ce reprezintă cheia de elucidare a dispariţiei.
Romanul scris de Eduardo Mendoza constituie o parodie poliţistă bine structurată având ca centru de interes modul de gândire al unui om eliberat dintr-un ospiciu, acesta reuşind să se adapteze la condiţiile de viaţă pe care le impune noul loc de trai. Romanul accentuează laturile psihicului uman într-o manieră delicată, aproape subtilă, protagonistul al cărui nume nu este dezvăluit pe parcurs păstrându-şi aceleaşi vechi atitudini care îl ajută în rezolvarea marelui mister, în ciuda faptului că ele reprezintă o suită de deprinderi considerate inacceptabile în societatea modernă. Dispariţia fetei reprezintă doar o modalitate de a masca urmărirea evoluţiei unei minţi umane aparent evoluate şi de a identifica un tipar al acesteia. Se observă astfel complexitatea modului de gândire, care din prisma altor personaje este mult prea elaborat, entitatea guvernantă având o metodă de abordare destul de greu de urmărit pe parcursul romanului. Restul personajelor sunt doar uşor schiţate, modul de gândire fiind pus uşor în antiteză cu cel al protagonistului, acest fapt fiind evidenţiat şi de reuşita acestuia în ceea ce priveşte elucidarea misterului acestei dispariţii.

 Recomand acest roman tuturor celor interesaţi de parodii poliţiste cât şi de partea psihologică a unei cărţi, luând în considerare şi celălalt roman tradus al acestuia, care urmează acelaşi tipar şi având acelaşi personaj central: „Labirintul măslinelor”.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Gheorghi Gospodinov

Imagine
În cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), am reușit să asist la întâlnirea cu scriitorii Sahar Delijani și Gheorghi Gospodinov și să iau oarecum un interviu ultimului menționat. Credit foto: Ioan Răducea Î: Dacă Flaubert ar fi citit cartea dumnevoastră ar fi considerat că ați dus la bun sfârșit provocarea de a scrie o carte despre nimic?  R: În roman există doi Gheorghi Gospodinov, dar în același timp Gheorghi Gospodinov nu sunt eu. Am vrut să surpind în acest roman lucrurile normale, care ni se întâmplă zi de zi și care mie mi se par cele mai importante, cât și detalii pe care nu le putem distinge atât de ușor din cauza faptului că suntem obișnuiți cu ele. Consider că cele mai frumoase clipe se trag tocmai din aceste lucruri normal, aș putea spune chiar banale uneori.   Chiar ideea pentru acest roman mi-a venit când stăteam pe acel scaun balansoar pe care l-am precizat de atâtea ori și în roman. Chiar când îl căram prin ...
Citiți mai multe

Simion Liftnicul de Petru Cimpoieșu

Titlu: Simion lifticul Autor: Petru Cimpoieșu Editura: Polirom Număr de pagini: 294 În roman sunt scene cu care putem spune că fiecare dintre noi s-a identificat, căci societatea română actuală a reprezentat „cobaiul” tranziţiei din perioada postdecembristă, pentru scriitor trecerea de la comunism la capitalism fiind marcată de o serie de modificări ale omului obişnuit.    Simion, cizmarul de la parter, decide într-o zi să se blocheze în lift, ce devine spaţiu al meditaţiei, al abstragerii, claustrării din tot ceea ce presupune grija cotidianului prin rugăciune; liftul oferindu-i un spaţiu de dispersare de societatea înconjurătoare. Mi se pare interesant că în primele zile în care Simion se blochează în lift nimeni nu pare a sesiza lipsa acestuia, fiecare manifestându-şi grija exclusivă faţă de problemele lor; ei observă lipsa funcţionării liftului însă absorbiţi de grijile personale, aflaţi sub influienţa subconştientă a propriei persoane revin la problemele l...
Citiți mai multe

Un roman natural de Gheorghi Gospodinov

Imagine
Titlu: Un roman Natural Autor: Gheorghi Gospodinov Editura: Cartier Număr de pagini: 145 Un roman despre nimic. Gospodinov a acceptat provocarea lansată de Flaubert și a reușit să scrie un roman fără un fir precis al acțiunii, o carte despre nimic. Aceasta este declanșată de divorțul personajului cu același nume ca și cel al autorului (fiind astfel un alter-ego). Romanul acestuia este foarte fragmentata, fiind practic o înșiruire de povestiri și gânduri, nevând legătură între ele prezentând astfel o mică parte a vieții simple pe care acesta o duce. Cu toate că Gheorghi Gospodinov (personajul) afirmă faptul că nu este afectat de divorț, iar atmosfera cărții tinde să sugereze același lucru, fiecare pasaj al cărții aduce aminte tot de soția sa, Ema (se vede aici altă legătură cu romanul lui Flaubert, Doamna Bovary ). Acest personaj este blocat în timp, reîntorcându-se  mereu la gândul soției sale, la balansoarul cumpărat din micul său salariu și la cele două pisici pe c...
Citiți mai multe